Scrisoare catre Y 4

 

Draga Y,

Au fost Sanzienele si nu am visat nimic. Sau trebuia neaparat sa-mi pun flori sub perna? Dar cred ca nu e nevoie de vise in noaptea de Sanziene! Te visez mereu cand sunt cu ochii deschisi. Te vad zambindu-mi cuceritor, te aud spunandu-mi povesti cu zmei, te simt punandu-mi o floare la ureche si sarutandu-mi parul. Eu stiu ca tu esti, dar trebuie sa am rabdare sa iti dai seama si tu ca sunt eu.

Lorelei

Advertisements

Cadoul visat

Ema ajunse acasa destul de tarziu. Dupa scoala, trecuse pe la doamna Bercescu pe care o ajuta la treburile casei. Pentru asta primea bani si uneori mancare pe care le-o ducea acasa mamei si fratiorului. Desi avea doar 17 ani, era omul de baza al familiei alaturi de mama care muncea la o fabrica de confectii. Dupa moartea tatalui, fata a trebuit sa se maturizeze rapid si sa contribuie la veniturile casei. Visa sa devina doctor candva!

In drum spre casa se oprise in fata unei vitrine pe care era scris mare Lenjerii de pat ieftine. Cele expuse erau atata de frumoase! La cat era de obosita mai ca ii venea sa intre si sa se intinda acolo pe pajistea cu flori ce ii zambea vesel de pe lenjeria din vitrina. Ramasese asa cateva clipe visand, apoi isi amintise ca este tarziu si trebuie sa ajunga acasa inainte de lasarea serii.

Ajunsa acasa, obosita cum era intra direct in camera ei si se arunca in pat cu fata in jos. Isi simtea tot corpul greu si parca nu-i mai venea sa se ridice pentru a merge la masa. Simtea fata de perna aspra si decolorata de prea multe spalari si-si aduse aminte de vitrina cu lenjerii de pat. O umbra de tristete ii invalui fata. Ar fi vrut si ea una, dar cum sa-i ceara mamei asta? Se descurcau greu cu banii.  Mama muncea din zori si pana in seara pentru ca ea si fratele ei sa nu simta vreo lipsa. O vedea ca si-ar fi dat si sufletul pentru ca ei doi sa fie fericiti si ar fi vrut sa-i faca si ea macar o bucurie. O lacrima ii aluneca pe obraz si se ascunse-n perna. Nici nu stiu ca in cateva clipe o va cuprinde in brate un somn dulce, linistitor. In vis se facea ca isi odihneste capul pe lenjeriile de bumbac vazute in magazin. Flori de mac, margarete, trandafiri si flori de lotus o inconjurau si o inveseleau cu jocul lor de culori. Deodata un lup ii rasari in fata de pe o perna si il vazu cum priveste atent o lebada ce plutea lin pe o apa sub clar de luna. Pulsul ii crescu. Se temea de ce va urma. Il vazu tasnind din locul in care statuse nemiscat si isi simti incheietura mainii prinsa intr-un cleste.

lebada

– Ema, trezeste-te! Ai primit un colet!

Sari ca arsa si ii trebuira cateva secunde sa se dezmeticeasca. Visase. Nu lupul o prinsese de mana, ci mama care o indemna sa se trezeasca. Ii puse in brate o cutie pe care Ema zari cu ochi somnorosi scris “La multi ani!“. Visa inca? Se freca la ochi. Era aievea. Avea in brate o lenjerie ca acelea vazute in magazin.

– La multi ani, Ema! Sper ca iti va placea! Lenjeria ta era veche si se uratise, asa ca ti-am luat una noua cadou.

Ema isi cufundase capul in materialul nou cu miros de bumbac pentru a-si ascunde lacrimile ce ii siroiau pe obraji si zise infundat:

– Multumesc, mama! Te iubesc atat de mult!