Silan Soft&Oils

Am facut parte din campania de testare a noului Silan, varianta Soft&Oils. Am fost tare fericita cand a venit coletul cu balsamul, pliantele, mostrele si un umeras pentru haine din satin!

IMG_0835

Am inceput testarea si pot sa spun ca de cand am deschis sticla de balsam m-a invaluit un miros imbatator. Contine vanilie, miresme florale, lemnoase si mosc. Buna combinatie, nu? Pacat ca pozele nu au miros! ­čśŤ

IMG_0874.JPG

L-am folosit pentru toate hainele si chiar i-am gasit si alte intrebuintari. L-am pus in apa cu care am spalat pe jos in baie, mi-am clatit pensulele de fardat cu el si am pus pe un servetel in dulapul cu haine. Silan chiar e bun la toate!

IMG_0886.JPG

Am spus si prietenelor despre el si am distribuit mostrele. Toata lumea a fost incantata!

IMG_0885.JPG

Advertisements

Scrisoare catre Y 4

Draga Y,

A venit toamna mai repede decat o asteptam. De cateva zile ploaia se izbeste dureros de fereastra camerei mele. Picaturile se preling ca lacrimile de pe obrajii mei asteptandu-te.

Ieri mi-am luat umbrela si m-am plimbat prin parc. Ploaia rece mi-a udat picioarele si, nu stiu de ce, mi-am adus aminte de Craiasa Zapezii. Poate esti prizonierul ei, iar eu trebuie sa strabat anotimpurile pana la tine?

Inca imi plac povestile si inca traiesc in lumea lor …

Visand,

LolitaSun

Spooky Stalker

De ce nu pricep unii atunci cand le spui NU ca este NU? Apreciez curajul de a-ti etala afectiunea/crush-ul, dar daca primesti un refuz de ce nu te opresti?? Deja depasesti limita normalului si incepi sa semeni foarte bine cu un hartuitor. De ceva vreme am de-a face cu un astfel de personaj despre care acum cred ca are probleme la “mansarda”. Nu-mi amintesc sa fi schimbat vreodata doua vorbe cu el in afara de salut (si acela formal – “Buna ziua!”; pe acesta il folosesc pentru a tine oamenii la distanta). Prima data si-a marturisit interesul pe Facebook.┬áI-am taiat-o din prima politicos spunandu-i ca am prieten si ca urmeaza sa ne mutam impreuna.

Cat de dus cu pluta sa fii sa insisti aiurea cand ti s-a spus ca fata are prieten si ca se muta cu el si ti-a inchis clar usa in nas?? L-am sters din lista de prieteni de pe Facebook. Neraspunsul si scosul din lista de Facebook nu functioneaza la Spooky Stalker. El crede in continuare in farmecele lui de Don Juan inchipuit si da mesaje de psihopat de genul: “Ma privezi de postarile tale pe Facebook, numai ca eu te vad zilnic si de fiecare data primesti un like”. Nu i se raspunde, dar el revine peste vreo doua luni in care si-a continuat activitatea de urmarire (Cat de mare sa fie coincidenta ca el sa fie zilnic afara atunci cand vin si cand plec eu de la serviciu astfel incat sa dau nas in nas cu el?) si da asigurari asupra “disponibilitatii lui totale”. WTF?? Iti zici:”Ok, hai sa-i mai explic o data!” si ii scrii clar sa nu mai insiste pentru ca deja seamana a hartuire. Zice ca asta e o exagerare, dar e de acord sa se conformeze. O greutate ti se ia de pe piept crezand ca ai rezolvat problema.┬áDar Spooky Stalker nu se descurajeaza asa usor si revine peste alte doua luni spunand ca e constient ca isi iroseste “ultima viata” dar ii e dor de tine. Socant! Asta e masochist rau! Nu inteleg cum functioneaza mintea unora! Eu in general nici nu indraznesc sa-i spun cuiva ca-l plac. Daca e atent si observa, bine … daca nu, … . Recunosc: sunt lasa si am pierdut mult asa. ­čśŤ Si daca imi da numai un semn ca nu e reciproc afectul, nici ca mai aude de mine! Dar astuia pare sa nu-i pese ce zic eu! El stie una si buna: trebuie sa mearga pana in panzele albe. O fi bolnav psihic? Daca ma omoara? Pot sa ma astept la asta, nu? De priceput nu pricepe ca nu ma intereseaza, ma urmareste, ma hartuieste cu mesaje pe Facebook … Acum ma gandesc ca daca ii dau ignore pe Facebook va incepe pe telefon. Poate face usor rost de numarul meu de telefon. Sau poate il are deja … Daca ma gandesc bine, am fost sunata cu numar ascuns de cateva ori. Am raspuns si nu a zis nimic cel de la celalalt capat. OMG! Deja imi trec prin minte tot felul de scenarii … Ce lume de nebuni si psihopati!

Familia model

Familia ar trebui sa te sustina in toate momentele tale bune sau rele, nu? Mereu am crezut ca familia mea este un model din punctul asta de vedere si m-am considerat norocoasa. Pana azi. Azi am hotarat sa nu ma mai mint singura doar de dragul de a avea familia perfecta.

Am fost mereu copilul cuminte, elevul model pe care si-l doreau. Iesirile tipic adolescentine de genul fumatului, discotecilor sau bautul mi-au ramas necunoscute. Am fost mereu mai matura in gandire decat ar fi trebuit la varsta mea. Mereu prea responsabila si rationala. Acum imi dau seama ca multe din deciziile pe care le-am luat si pe care credeam ca le-am luat singura au fost de fapt induse …

Este normal sa ti se reproseze ca te-au tinut in facultate cu bani? Este normal sa ti se spuna ca ai datoria ca de acum sa ii sprijini financiar pentru ca si ei au facut la fel cu tine pana ai terminat scoala? Este normal ca tu sa platesti facturi si sa cumperi diverse pentru casa, iar ei sa stranga banii si sa-i investeasca in casa in care fiul lor deja se crede proprietar? Si cel mai dureros e atunci cand ti se spune: “Cu ce ne-ai ajutat tu pe noi?”…

Am ramas aici din dorinta de a-i ajuta si dintr-un sentiment de vina amestecata cu datorie pe care ei au avut grija sa mi le alimenteze constant. Nu e asta un abuz? Viata e un lung sir de abuzuri mascate sub forma unor intentii bune … S-au priceput de minune sa-mi franga aripile de fiecare data cand incercam sa ma ridic. “Nu te angajeaza aia pe tine!”, “Nu te descurci tu, nu esti buna de asa ceva!” … ┬áDe ce sa-i spui asta propriului tau copil? Cand voi avea un copil nu voi lasa sub nicio forma propriile mele frustrari sa ma conduca! Din cauza a ceea ce imi spuneau am crezut mereu ca sunt slaba, ca “nu sunt buna de nimic” (doar pentru ca nu pot desface un borcan sau o sticla!). Dar nu e adevarat! Sunt foarte puternica! Pot face multe! Ei nici nu au habar … Vor avea socul vietii lor in curand.

O zi in viteza

Voi scrie azi despre cum arata o zi din viata mea. Il stiti pe Taz, personajul din desene animate? Ei bine, eu sunt Taz atunci cand se invarteste ametitor. Cam cu viteza aceea se deruleaza totul in fiecare zi din viata mea.

Ziua mea este impartita intre doua job-uri. Avantajul este ca programul unuia dintre ele este flexibil, asa ca il pot mula dupa celalalt. Este un program foarte solicitant si din cauza asta ma trezesc mereu la fel de obosita precum m-am culcat. Nu beau cafea si nici nu mananc dimineata. Stiu ca nu e sanatos sa nu mananci dimineata, dar nu am timp. Recunosc ca pierd mult timp in fata dulapului cu haine pana decid in ce sa ma imbrac, dar apoi sunt ca si iesita pe usa.

De multe ori renunt la autobuz sau tramvai si merg pe jos pana la primul job. Imi ia cam cel mult 20 minute sa ajung. Este un job solicitant din punct de vedere intelectual cu mult potential stresant. Majoritatea timpului stau in picioare. Dupa terminarea programului, ma indrept spre al doilea job tot pe jos. In 15 minute ajung si ma apuc de lucru. Acesta implica munca la calculator si este destul de interesant deoarece interactionez cu multi oameni. Am descoperit ca imi place sa lucrez cu oamenii desi la prima vedere par timida si eman mizantropie. Aici stau pe scaun.

Drumul spre casa il fac pe jos deoarece in maxim 10 minute ajung. Am avantajul ca merg repede. Multe persoane mi-au zis ca nu pot tine pasul cu mine. Nu mi-a placut niciodata sportul, dar imi place sa merg pe jos. Acum revenind la drumuri … Sincer cam aceste drumuri sunt singurele mele iesiri in oras din timpul saptamanii. Orasul il vad cu adevarat de abia in weekend. Tocmai atunci am timp sa respir si sa iau o gura de aer care sa-mi ajunga pentru urmatoarea saptamana.

La cat alerg intre job-uri nu mai am timp si cred ca nici nevoie sa merg la sala sa fac sport. Am vazut ca Rexona a lansat intrebarea “Tu stii cata miscare faci in fiecare zi?” si chiar sunt date niste exemple de activitati zilnice care sunt echivalente cu activitati sportive de intretinere.

 

rexona

Fac toate activitatile enumerate acolo si multe altele pe langa. Bine ca exista antiperspirantele, altfel ce ma faceam?! Cei de la Rexona sunt primii care au creat tehnologia Motion Sense care inseamna ca deodorantul contine niste microcapsule care sunt activate de miscare. Acestea se sparg atunci cand tu faci miscare. Deci cu cat mai multa miscare, cu atat mai mult parfum si prospetime! Ingenioasa idee si perfecta pentru persoanele active ca mine!

Asadar cu Rexona inainte sa ne pregatim pentru o noua zi la fel de agitata si aglomerata, dar fara griji ca am transpirat!

Vis despre un curs

Am fost la o preselectie pentru un curs. A fost interesant: o anumita tinuta era obligatorie, ni s-au facut poze, am dat test de engleza scris si apoi interviu in engleza. Am fost admisa si se anunta a fi o experienta interesanta mai ales ca aveam cazare gratuita la hotel de 4 stele intr-un oras mare si frumos, masa gratuita si toate conditiile necesare.

Basmul nu a tinut mult. Am primit un mail prin care mi se cerea sa confirm una din datele de incepere a cursului (date ce erau enumerate in email). Am trimis un mail cu alegerea mea si cateva intrebari numerotate la care ii rugam sa imi raspunda. Ceream informatii despre cazare si mesele gratuite, despre curs si data de finalizare a acestuia deoarece mai am alte activitati pe care trebuie sa le reprogramez din cauza asta. Nu am primit niciun raspuns, ci un nou mail in care se cerea aceeasi confirmare si se preciza ca sunt probleme cu cazarea gratuita. Wtf?? Deja entuziasmul a inceput sa-mi scada si a inceput sa-si faca loc neincrederea in ce mi se promisese. Am dat un nou mail in care am cerut detalii despre problemele legate de cazare. Nu am primit niciun raspuns. Peste ceva timp, am fost sunata sa aleg data de incepere a cursului doar ca de data aceasta mai disparusera din datele din email. Motivul? Sunt ceva festivitati in oras. Ce legatura o fi intre festivitati si curs nu pot sa-mi imaginez! Cert este ca de aici balonul a inceput sa se dezumfle. Fata de la telefon era nesigura si nu prea stia ce sa-mi spuna cand eu am cerut o reconfirmare a cazarii si meselor gratuite. Ba chiar mi-a trantit o replica ce m-a lasat masca: “Conteaza chiar asa de mult masa?”. Pai normal ca da, prostovano! Sunt la 1000 km departare de casa si stau acolo cateva saptamani in care voi face intensiv cursuri. Doar nu crezi ca pot sa traiesc cu aer?! Si sa nu mai zic ca initial ati anuntat niste date de incepere a cursurilor, apoi le-ati modificat, iar eu mi-am anulat alte activitati pentru idiotenia voastra de curs!

Am intrebat-o care este data finalizarii cursului si cand este examenul. A bajbait dandu-mi vreo 3 date si concluzionand: “Cam atunci este.”. M-a lamurit! In aceste conditii, ce incredere mai pot eu sa am ca e asa cum au zis la inceput? Daca dupa cateva zile, ni se spune: “Ne pare rau, sunt probleme cu cazarea. Eliberati ringul! Si nici mese gratuite nu mai sunt. Descurcati-va! Ah, si sa stiti ca nu puteti renunta la curs deoarece va trebui sa platiti pentru toate beneficiile de pana acum!”. Ce as putea face atunci?

A ramas ca suna iar a doua zi pentru a avea eu timp sa ma decid asupra uneia din noile date prezentate. Nu a mai sunat. In schimb, peste vreo nu stiu cate zile am primit un mail in care iarasi prezentau datele de incepere a cursurilor, precizau ca e gratuita cazarea (nici vorba de mesele gratuite!) si ziceau sa confirme cine vine. Era atasat si orarul cursurilor pe vreo 3 zile. Apoi a mai venit un nou mail cu orarul pe aceleasi 3 zile modificat. Apoi inca unul cu alta varianta de orar pe 3 zile. OMG! Daca asa va fi o luna de zile de acum incolo, o sa ma urc pe pereti!

Astazi era ultima zi in care trebuia confirmata venirea. M-a sunat din nou aceeasi necioplita care din prima a inceput sa-mi reproseze ca nu am dat mail. I-am zis ca nu am dat pentru ca in mail se cerea confirmare ca vin la curs si nu infirmare. Si-a descatusat frustrarile si si-a revarsat o buna parte din inteligenta ei blonda asupra mea. Chiar e blonda – o stiu de la preselectie. La telefon i-am recunoscut vocea pentru ca de prezentat nu s-a prezentat. Daca fiinta asta ar fi fost angajata intr-o tara civilizata la relatii cu clienti, ar fi fost data afara in secunda doi dupa o asa incapacitate de autocontrol si lipsa de profesionalism. Din fericire pentru ea, traieste si lucreaza in Romania. Aici totul e permis! Necioplitii si neghiobii sunt la putere.

Sunt foarte dezamagita deoarece aveam o imagine frumoasa despre oamenii din orasul acela. Ii vedeam mai … europenizati, mai vestici … dar uite ca nu trebuie sa generalizezi niciodata!

Si uite asa visul meu despre un curs interesant intr-un oras frumos s-a naruit! Pentru ca traiesc in Romania! Si mi se aminteste asta tot timpul!

Dezamagire

De ce mereu acord incredere si apoi sunt dezamagita? De ce nu poate exista macar o persoana care sa merite increderea pe care i-o acord? De ce intotdeauna cei pe care ii ajut imi intorc spatele intr-un mod jalnic atat de nedemn de imaginea pe care o aveam despre ei?

Ultima persoana care m-a dezamagit iremediabil nu a avut nici macar curajul si bunul simt sa-mi spuna in fata ce avea de spus. In virtutea lucrurilor pe care ni le impartasisem si a parerii (pana atunci) bune pe care o aveam despre ea, i-am explicat despre acuzatia pe care mi-o aducea. Dar oamenii de genul asta nu merita explicatii! Fiind toleranta si empatica, ma opresc sa dau explicatii desi stiu ca ele nu ajung acolo unde trebuie. Oamenii cu ochelari de cal ii poarta asa toata viata.

Intotdeauna dupa o astfel de experienta, imi dau seama ca toate laudele pe care mi le-a adus erau doar linguseli. Oare de ce cred oamenii ca ma cuceresc cu linguseli? Eu stiu cine sunt si cum sunt, iar toate laudele voastre nu fac decat sa va transforme in niste fiinte ridicole si slabe. Da, asa ii vad pe cei ce lauda si la care se observa ca lauda nu arata admiratie, ci ascunde vreun scop. Trebuie sa ai o parere foarte proasta despre tine si o stima de sine scazuta rau daca apelezi la astfel de mijloace pentru a-ti atinge un obiectiv.

Dezamagirea este o stare de fapt atunci cand ai asteptari de la altii pe masura principiilor si conceptiei tale despre viata. Si adeseori te inseli in privinta oamenilor, dar poate nu neaparat pentru ca ei joaca teatru si te induc in eroare, ci pentru ca iti doresti atat de mult sa fie asa cum vrei tu incat ignori toate semnele care iti arata contrariul.

Ma simt singura pentru ca nu gasesc pe nimeni cu care sa rezonez cu adevarat. Se intampla uneori sa cred ca am gasit, dar confirmarea ca m-am inselat apare brusc si brutal. Asa imi reamintesc ca oamenii sunt niste jeguri care isi merita soarta!